Radacina dentara

Radacina dentara este parte a dintelui inclusa in alveola dentara a osului maxilar sau mandibular. Are rol de fixare a dintelui in os, fiind alcatuita din cement (la suprafata), dentina si canal/sau canale radiculare. In general incisivii, caninii, premolarii inferiori si al doilea premolar superior au cate o radacina. Primul premolar superior prezinta in majoritatea cazurilor doua radacini. Molarii de sase ani (primii molari) au de obicei trei radacini, in vreme ce restul molarilor pot avea numar variat de radacini.Soliditatea dintelui depinde de buna sa implantare si de starea buna a radacinii sale. Resorbtia radacinilor dintilor de lapte este un fenomen fiziologic care face parte din procesul in cursul caruia dispar primii dinti. In schimb, resorbtia radacinii unui dinte definitiv este intotdeauna patologica, cauzata de un traumatism sau de o carie care, in absenta tratamentului, s-a intins pana la radacina. Radacina dentara poate, de ase­menea, sa fie lezata in cursul unei parodontopatii (afectarea gingiei si a osului in care este implantata radacina dentara).